Rochii de mireasa din Grecia Antica
Casatoria in Grecia antica ar putea parea un act extrem de violent, unde nu era necesar neaparat acordul, pe teritoriile apropiate de Sparta. Inainte de ceremonie, barbatul venea sa-si scoata viitoarea sotie din casa parintilor sai si sa o aduca acasa. Acesta din urma era tunsa baieteste sau chiar rasa in cap si deghizata in haine de barbati. Nu exista nicio petrecere: odata deghizata, ea era condusa pur si simplu in camera miresei.
In alte parti ale tarii, mirele si mireasa aveau dreptul la o ceremonie, in timpul careia avea loc un sacrificiu si un banchet. Pentru acesta, mireasa purta o rochie lunga pe care ne-o imaginam ca pe o lenjerie alba, cu voal. Rochia avea 2 forme:
- Tunica sau peplurile doriene, care este o mare bucata dreptunghiulara de tesatura, tinuta la talie de o centura sau agrafa (fibula) din bronz, fier sau metal pretios.
- Chitonul ionic, un fel de tunica stransa numai in putine locuri cum ar fi la umeri si in parti. Realizata dintr-un material mai subtire, de multe ori transparent avea falduri multe si delicate.
Mireasa este insotita de "nympheutria", o persoana responsabila pentru a o ajuta in timpul casatoriei.
Rochia de mireasa in Imperiul Roman
In Roma antica, casatoria este un contract real care impune sotilor obligatii reciproce. Inainte de nunta, cuplul trebuie sa-si fi sarbatorit logodna. Femeia primeste cadouri si nu poarta o tinuta speciala. In cele mai multe cazuri, femeia trece de la autoritatea tatalui la cea a sotului ei. Sub bunavointa lui Juno, zeita casatoriei, majoritatea ceremoniilor au loc in Iunie.
Cu o zi inainte de nunta mireasa işi sacrifica jucariile din copilarie catre spiritele familiei sale (lari). Pregatita in casa ei pentru ceremonial, viitoarea mireasa era acoperita cu un voal de culoarea focului (flammeum) şi imbraca o rochie simpla alba, prinsa cu o curea stransa cu un nod special - nodus herculeus , nod pe care viitorul sot avea sa-l dezlege. In Roma antica, miresele purtau in ziua nunţii, pe langa rochia alba, şi o coroniţa de flori portocalii.
Rochia de mireasa in Egiptul Antic.
In timpul Antichitatii, in Egipt mirii beneficiau de cea mai mare libertate. Departe de a fi un act contractual si formal, casatoria simboliza pentru cuplu dorinta de a trai impreuna. Femeia era libera sa isi aleaga viitorul sot, indiferent de sfaturile familiei sale. Ceremonia era o sarbatoare a familiei in care oamenii urmau decizia mireasei, care se muta cu sotul ei. Cuplul urma sa spuna aceste cuvinte: "Te-am facut sotia mea. M-ai facut sotia ta."
Din gravurile si desenele de pe papirus, s-ar parea ca femeile purtau mai degraba rochii de in sau din drapaje de in, care erau rochii foarte usoare si plisate, aproape de corp. Pentru a completa tinuta, mireasa poarta accesorii precum peruci mari si bijuterii (colierele, bratari grele si voluminoase)
Rochii de mireasa in antichitate in Gallia
Ca un rit, casatoria galica este subiectul unei ceremonii care nu este cunoscuta. Femeia galica vrea sa fie echivalentul barbatului. In functie de marimea zestrei sale, ea detine puterea in casatoria sa. Daca este mai valoroasa decat cea a sotului ei, femeia este cea care conduce cuplul. Femeile galice erau inarmate si nu ezitau sa mearga la lupta. Mireasa galica purta o rochie lunga de lana sau de canepa. Rochia miresei trebuia sa fie colorata, deoarece aceasta cultura stapane perfect tehnicile de vopsire a tesaturilor. Tinuta putea fi completata cu bijuterii din bronz.
Casatoria in Evul Mediu. Ce purtau femeile?
In Evul Mediu, casatoria a fost un act folosit pentru unirea familiilor sau formarea de aliante politice, la nivel diplomatic. Familia miresei trebuia sa plateasca o zestre mare pentru a sarbatori casatoria, care nu poate fi recunoscuta ca fiind valabila fara aceasta plata. In perioada medievala, viitoarea mireasa nu purta o rochie de mireasa, dedicata special acestei zile. De cele mai multe ori, femeia poarta cea mai frumoasa piesa vestimentara in timpul nuntii. Culoarea nu are nici o importanta sau conotatie. La nunti princiare precum cea a lui Carol al IV-lea in 1322, femeia poarta o rochie colorata, cu margini de blana alba de hermina (un animal de companie in Evul Mediu).
In tablouri putem vedea ca femeile purtau in mare parte rochii rosii. De ce aceasta culoare? Aceasta predominanta este explicata printr-un motiv tehnic: este colorantul care prezinta cea mai mare rezistenta in timp.
In clasa taraneasca, tinuta de nunta a femeii era formata din mai multe elemente: o lenjerie, o rochie si o un vesmant mai larg care o acoperea. Cu o garderoba limitata, femeia sau fetita foarte tanara (unele fete casatorite la varsta de 12 ani) purtau hainele cele mai bune, cele de mers la Biserica. Ca accesorii, femeia purta fie un toc de pasla ascutita, cu voal usor, fie o coroana de tesatura in forma de tiara.
Rochia de mireasa in timpurile imperiilor Moderne 1517 - 1789
Casatoria este o institutie care trebuie sa raspunda absentei mai multor criterii: poligamie, repudiere si consanguinitate. Cu toate acestea, combinarea acestor 3 conditii este greu de retinut pentru mai multi monarhi sau chiar pentru episcopi. Casatoria este un sacrament care necesita doar consimtamantul mirilor. Cu toate acestea in familiile burgheze sa nu se creeze conflictele de dimensiune politica, femeile sub 25 de ani si barbatii sub 30 de ani erau nevoiti sa ceara permisiunea parintilor.
In timpul domniei lui François 1er (1515-1547), femeile purtau haine brodate cu aur, blanuri si nasturi de aur, care se regaseau si pe rochiile de mireasa. In timpul lui Henric al II-lea (1547-1559), rochiile erau confectionate de croitori, din tesaturi grele si scumpe.
In perioada Renasterii, rochia de mireasa a fost marcata de moda vremii. Rochiile sunt croite din tesaturi grele, brocard, catifea, adesea brodate cu fire de aur si argint. Femeile poarta o vertugadina, ( o fusta mare de panza, care o umfla ). Coafura este rezervata categoriei Les Elégantes (femei din nobilime) ce poarta plase cu perle pentru a tine parul.
In timpul domniei lui Henric al III-lea (1574-1589), femeile purtau rochii foarte largi, cu maneci uriase si volane impunatoare. Rochia de mireasa nu s-a schimbat de-a lungul secolelor. Doar femeile care aveau destui bani puteaut avea o rochie de mireasa deicata pentru eveniment. In acele vremuri nu era neobisnuit sa te casatoresti cu rochia ta obisnuita, cea de merge la munca pe campuri.
In timpul Monarhiei Absolute, femeile care se afla la curtea Palatului de la Versailles urmeaza tendinta si se pot casatori in tinute frumoase.
Femeile poarta rochii lungi, din dantela sau tesatura wispy. La o nunta regala, mireasa se poate imbraca intr-un fel de pelerina lunga pentru a-si acoperi umerii de culoare albastru, emblema regalitatii. Ii putem vedea prezenta in timpul casatoriei lui Ludovic al Frantei, Ducele de Burgundia si Marie-Adelaïde de Savoia la 7 decembrie 1697.
Rochia de mireasa in timpul lui Napoleon
Imperiul este un moment in care casatoria este adesea o uniune aranjata. Imparatul Napoleon a fost un bun strateg si s-a folosit pentru extinderea imperiului sau de casatoriile aranjate. Ratiunea este mai des un motiv de casatorie decat iubirea. Rochia de mireasa a fost din nou marcata de moda vremii. Popular si in zilele noastre, acest tip de rochie empire este de cele mai multe ori de culoare alba, fluida si stransa sub piept, ceea ce confera un aspect foarte feminin.
In 1806, Printesa Amélie din Bavaria poarta la casatoria cu Printul Eugène de Beauharnais, o rochie de mireasa empire, accesorizata cu decoratiuni, maneci bufante si o tiara.
In 1810, in timpul casatoriei sale cu printul Jérôme Bonaparte, printesa Frédérique Catherine din Wurtemberg poarta, de asemenea, o rochie alba tip empire, cu o tiara si o trena lunga.
In 1810, Napoleon s-a recasatorit cu Marie-Louise din Austria, pentru a sigila alianta dintre Franta si Austria. Rochia ei de mireasa tip empire are broderie aurie bogata, accesorizata cu un colier si o tiara. Putem observa prezenta recurenta a tiarei, pentru a imbunatati coafura.
In 1816 printesa de Wales Charlotte-Augusta poarta o rochie in stil mai traditional, care seamana cu rochiile de mireasa printesa de astazi, din voal. Femeile abandoneaza treptat rochiile empire.
Intre 1830-1848 femeile purtau tinute largi in culori stralucitoare. Crinolina isi face aparitia. Crinolina este confectionata dintr-un fel de cadru din lame si balene din otel, pentru a umfla rochia. Balenele sunt legate cu fire de par de cal. Si astazi, acest principiu este uneori folosit pentru a adauga volum unei rochii.
1840 este o data cruciala in istoria rochiei de mireasa. De la aceasta data rochia de mireasa se apropie de forma pe care o cunoastem. Regina Victoria va avea o mare influenta asupra viitoarelor casatorii princiare. Rochia ei lunga de printesa are o trena, care a fost ridicata de multe domnisoare de onoare. Cu umerii goi, poarta o coroana de flori in par. Rochia este bogat decorata, ceea ce deschide calea catre rochii foarte voluminoase si cu un numar mare de accesorii.
In toata Europa, fetele din familii burgheze opteaza pentru rochii precum printesa rusa Tatiana Alexandrovna Yusupova sau regina si imparateasa Alexandra din Marea Britanie in 1863.
Rochia de logodna a imparatesei Elisabeta de Wittelsbach, cunoscuta sub numele de Sissi, ramane o referinta in istoria rochiei de mireasa. Se potriveste perfect cu standardele rochiei reginei Victoria. In jurul a doua jumatate a secolului al XIX-lea, rochiile au inceput sa devina mai sobre. Voalul, florile si dantela sunt elementele predominante menite sa expirme mai bine puritatea perosanei care o poarta. Putem vedea, in 1864, o rochie de mireasa din dantela alba, cu flori naturale si voal, purtata de contesa de Paris, Marie-Isabelle din Orleans.
Evolutia rochiei de mireasa din 1900 pana azi
Din anii 1900, casatoria a devenit o adevarata sarbatoare cu traditiile si obiceiurile sale. Stiai ca obiceiul diferitelor lucruri (vechi, imprumutate, albastre si noi) de a purta in ziua nuntii tale, vine din Anglia?
Prin anii 20 femeile purtau rochii de mireasa albe lungi, cu broderie si dantela. Croiala era larga si evazata, cu materiale fluide si usoare.
Bogat decorata, rochia de mireasa era impodobita cu paiete, strasuri si perle fanteziste, cu modele grafice, intr-un trend Art Deco.
Atractiile formale ale anilor 20 sunt marcate de accesorii. Daca femeia poarta bijuterii, accesoriile pentru par raman caracteristice in anii 1920: tiare, piepteni si voaluri, pe care se adauga pene.
Astazi, anii 20 si 30 ii inspira in continuare pe designerii de rochii de mireasa, pentru glamour si fantezia lor neoromantica. Rochia de mireasa, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost redusa la cel mai pur minimalism, din cauza lipsei de tesaturi. Rochia scurta castiga popularitate.
In anii '50, rochia de mireasa printesa a revenit, datorita designerului Christian Dior. Rochia de mireasa isi recapata nobilitatea. Casatoria legendara din anii '50 ramane cea a lui Grace Kelly cu Printul Rainier de la Monaco, ceea ce marcheaza definitiv intoarcerea rochiei lungi albe. Aceasta rochie ar fi inspirat in mare parte rochia de mireasa purtata de Kate Middleton.
Anii 60 si 70 au fost marcati atat de celebrul Mai 68 care a cutremurat Franta si intrega lume, cat si de miscarea hippie. Unele femei, in aceasta perioada de agitatie, se casatoresc in pantaloni, pentru a-si revendica libertatea.
Din dorinta de pace si dragoste, femeile isi schimba codurile vestimentare pentru a se indrepta spre mai multa libertate. Lunga, rochia de mireasa are, asadar, o forma evazata, realizata din materiale usoare precum dantela sau matase. Accesoriile sunt minimaliste: o simpla coroana de flori in par este suficienta.
Cu toate acestea, nuntile princiare continua sa urmeze traditia rochiilor lungi de printesa, precum Regina Beatrix a Olandei in 1966.
Culoarea alba, un symbol de virginitate si puritate vehiculat de Biserica
In zilele noastre, chiar daca fantezia este permisa, rochia de mireasa ramane in principal in tonuri de alb sau ivoire. De unde provine istoric traditia acestei culori pentru pastrarea unirii conjugale? In multe culturi precum China si Africa, culoarea alba este asociata cu doliu si moarte. Semnificatia albului provine in societatea noastra in special din influenta Bisericii. Albul este un simbol al puritatii, castitatii si inocentei. Abia in 1840 rochia alba a devenit o traditie, in urma casatoriei reginei Victoria. Aceasta tendinta se va raspandi rapid in cercurile instarite si apoi va deveni o apreciata in toate clasele, in timpul secolului XX.